Citind un blog pe care l-am bagat si in blogroll ca mi-a placut, am realizat o chestie. Prietenii? Prietenii mei buni din liceu? Cei carora ma destainuiam, cei carora le ceream ajutorul cand aveam nevoie, cei in preajma carora puteam sa fiu eu. Unde sunt? Unde au plecat? Cand au plecat? Sau poate eu sunt cel care am plecat? Au devenit straini pentru mine? Am devenit strain pentru ei? Intr-o oarecare masura da pentru ca nu mai sunt langa ei, ei nu mai sunt langa mine…au disparut asa cum norii dispar dupa o furtuna. De ce? Nu stiu si nici ei nu cred ca stiu.
Ne mai intalnim cand se intampla sa ajungem in acelasi timp prin locurile natale si mergem la o bere, dar nu stiu…nu mai este la fel…vorbim ne povestim, dar lipseste ceva. Parca el nu mai este el si eu nu mai sunt eu. Ne-am maturizat si aceasta sa fie cauza? Nu cred ca asta este cauza.
Amandoi avem alt anturaj acum, alti oameni pe care ii consideram prieteni, alte scopuri in viata, alte drumuri si totusi imi pare rau ca nu mai suntem cum eram, imi pare rau…
for Radu si Vlad B. ; Alexandra I. ; Laurentiu T. multumesc ca existati
Uite, de curand ma gandeam si eu la asta… Nu mai vorbisem cu un prieten de 7 luni, daca nu mai mult, asta in afara urarilor de sarbatori care nu cred ca se considera vorbit. Si ne-am intalnit de curand de parca nici nu trecuse timpul. Sa zicem ca fiecare s-a maturizat in felul lui dar relatia nu s-a schimbat in ciuda distantei. Iar de partea cealalta se afla oamenii ceilalti, langa care desi te afli constant nu-i mai recunosti a fi prieteni. Se rupe ceva. Stii Travka? “eu sunt, tu esti, noi nu suntem”? Cam asa ceva… Propun sa-mi fac si eu blog, ca ma lalai la tine cu ideile astea
)
mereu ma gandesc si eu la asta… Unde imi sunt prietenii de suflet (printre care esti si tu)?
Suntem atat de aproape si totusi atat de departe… Monotonia de zi cu zi, munca, oboseala, MATURITATEA(asa cum spui si tu), ne face sa pierdem tot ce poate fi mai frumos si mai greu de obtinut: prietenii de suflet. Viata de adult te face sa ai timp pt orice, numai pt suflet NU! Daca Silvia citeaza din Travka, mie imi vine in minte Octavian Palar:
Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta – murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul … depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua feţe
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede …
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.
si in toata poezia asta cred ca ne regasim toti…si eu k mesaj pt mine ma regasesc in 2 versuri:
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.