Multi..

Multi isi doresc…multi viseaza…multi spera. Noaptea adorm cu acest gand, dimineata se trezesc cu acest gand, oriunde se duc este si el prezent. La ce viseaza? La jumatatea lor.

Multi nu o sa recunoasca. Multi or sa zica ca nu este adevarat, or sa incerce sa te invarta sau te abureasca, dar ideea este aceeasi: spera!.

Dar cati sunt aceia care in ciuda obisnuintei de a cauta, in ciuda obisnuintei de a fi “din floare in floare” (cum era melodia aia ) isi dau seama cand au gasit pe acel cineva. Cati sunt aceia care lupta pentru a pastra pe acel/acea cineva. putini…foarte putini din acei multi sunt in stare sa realizeze ce au. Nu realizeaza ca au totul si ca nu le lipseste nimic…din obisnuinta cautarilor dau cu piciorul la ceva frumos, la ceva ce ii fac fericiti. Si toate astea pentru ca nu realizeaza…pentru ca nu isi dau seama. Si totusi..cateodata…in unele cazuri se intampla ceva, ceva ce ii face sa realizeze ce au…ce au avut atata timp langa ei…ce pot avea in continuare..acestea sunt cazurile fericite. Iti trebuie doar curaj sa renunti la “the old ways” , sa poti incepe o noua viata.

Te Gandesti la EA?!

Te gandesti? Te gandesti la ea? Te gandesti la tine? Ce conteaza pentru tine mai mult? ea sau tu? Vrei sa fie numai a ta…sa fie tot timpul langa tine…sa poti sa o savurezi dimineata cand te trezesti si esti inca somnoros…sa o savurezi cand soarele este pe cer si te moleseste…sa o savurezi seara si daca se poate chiar si toata noaptea.

Dar ea nu te lasa. Este rea? Se lasa greu? Doar te tachineaza? Pleaca cand e lumea mai draga si in acelasi timp
te abureste sa o astepti cu nerabdare si dorinta?

Cu toate ca o astepti cu ardoare si plin de pasiune este constient ca ea…da…EA..iti goleste portofelul si iti mananca timpul fara sa ii pese…fara sa o intereseze ca o iubesti si ca vrei sa ramana cu tine mereu.

Dar in cele din urma reusesti … insistenta ta a dat roade … rugaciunile tale au fost ascultate:
Click me to see her

Prieten sau Strain

Citind un blog pe care l-am bagat si in blogroll ca mi-a placut, am realizat o chestie. Prietenii? Prietenii mei buni din liceu? Cei carora ma destainuiam, cei carora le ceream ajutorul cand aveam nevoie, cei in preajma carora puteam sa fiu eu. Unde sunt? Unde au plecat? Cand au plecat? Sau poate eu sunt cel care am plecat? Au devenit straini pentru mine? Am devenit strain pentru ei? Intr-o oarecare masura da pentru ca nu mai sunt langa ei, ei nu mai sunt langa mine…au disparut asa cum norii dispar dupa o furtuna. De ce? Nu stiu si nici ei nu cred ca stiu.

Ne mai intalnim cand se intampla sa ajungem in acelasi timp prin locurile natale si mergem la o bere, dar nu stiu…nu mai este la fel…vorbim ne povestim, dar lipseste ceva. Parca el nu mai este el si eu nu mai sunt eu. Ne-am maturizat si aceasta sa fie cauza? Nu cred ca asta este cauza.

Amandoi avem alt anturaj acum, alti oameni pe care ii consideram prieteni, alte scopuri in viata, alte drumuri si totusi imi pare rau ca nu mai suntem cum eram, imi pare rau…

for Radu si Vlad B. ; Alexandra I. ; Laurentiu T.  multumesc ca existati